Amplasat pe strada Polizu la nr. 1-7, Muzeul Universității Politehnica din București tezaurizează un bogat patrimoniu, organizat atât după criterii tematice cât și prin raportare la diversele etape istorice ale evoluției învățământului tehnic superior în București, începând de la primele cursuri de inginerie în limba română introduse de Gheorghe Lazăr la Școala Academicească pentru Științe Filozoficești și Matematicești de la Mănăstirea „Sfântul Sava„ și până în prezent.

Prima atestare documentară a muzeului apare în planurile proiectului pentru clădirea Școlii de Poduri și Șosele, desenate la Paris și semnate de arhitecții francezi Lecomte du Noüy și Cassien Bernard la 26 decembrie 1884, unde figura și „Sala de Museu și Colecțiuni„. Ideea unui muzeu al Școlii Naționale de Poduri și Șosele se materializează în anul 1886 când se inaugurează clădirea Școlii în prezența Regelui Carol I. Noul local cuprindea, printre altele, un amfiteatru, mai multe săli de curs, laboratoare de fizică, chimie și încercări mecanice, săli de desen, o bibliotecă și un....

Amplasat pe strada Polizu la nr. 1-7, Muzeul Universității Politehnica din București tezaurizează un bogat patrimoniu, organizat atât după criterii tematice cât și prin raportare la diversele etape istorice ale evoluției învățământului tehnic superior în București, începând de la primele cursuri de inginerie în limba română introduse de Gheorghe Lazăr la Școala Academicească pentru Științe Filozoficești și Matematicești de la Mănăstirea „Sfântul Sava„ și până în prezent.

Prima atestare documentară a muzeului apare în planurile proiectului pentru clădirea Școlii de Poduri și Șosele, desenate la Paris și semnate de arhitecții francezi Lecomte du Noüy și Cassien Bernard la 26 decembrie 1884, unde figura și „Sala de Museu și Colecțiuni„. Ideea unui muzeu al Școlii Naționale de Poduri și Șosele se materializează în anul 1886 când se inaugurează clădirea Școlii în prezența Regelui Carol I. Noul local cuprindea, printre altele, un amfiteatru, mai multe săli de curs, laboratoare de fizică, chimie și încercări mecanice, săli de desen, o bibliotecă și un muzeu.

Pentru dotarea „Sălii de Museu și Colecțiuni” au fost comandate de către directorul Școlii, Gheorghe Duca, Companiei „E. Ducretet„ din Paris , un număr de 867 de instrumente și aparate didactice. Colecția „Ducretet„, destinată Școlii de Poduri și Șosele din București a fost expusă, înainte de a ajunge la București, la „Expoziția Internațională de la Anvers„ în anul 1885, unde a primit „Diploma de onoare„.

În anul 1925 o parte importantă din obiectele “Expoziţiei primului Congres Internaţional de foraje” au fost donate Şcolii Politehnice din București. Întrucât localul Școlii din strada Polizu era insuficient pentru expunerea acestora, Ministerul Industriei şi Comerţului a pus la dispoziţia Şcolii Politehnice unul dintre pavilioanele construite în parcul Carol pentru expoziţia din 1906. Muzeul s-a deschis în anul 1927, sub denumirea de Muzeul Industrial, dar, până în anul 1931, a fost folosit numai de studenţii şi cadrele didactice ale Şcolii Politehnice. Abia în anul 1931 Muzeul Industrial a fost deschis şi pentru “Marele Public”. Muzeul Industrial al Școlii Politehnice a funcţionat în paralel cu Muzeul Școlii din Polizu până în ziua de 13 martie 1948 când “un violent incendiu” a distrus clădirea şi cea mai mare parte a obiectelor.

În perioada 1948-2000 Institutul Politehnic din București nu a avut muzeu, totuşi o parte din facultăţi şi catedre şi-au constituit mici colecţii muzeale.

La data de 14.12.2000 în baza hotărârii 42/52 a Biroului Senatului s-a reînfiinţat Muzeul Universităţii Politehnica din Bucureşti, inaugurarea oficială având loc pe 3.12.2003.

În prezent, Muzeul tezaurizează peste 1.000 de exponate reprezentative pentru evoluția Universității Politehnica din Bucureşti dar și pentru reliefarea contribuțiilor inginerilor români la cultura și știința mondială. Dintre acestea amintim:

• Teodolitul marca „STARKE & ROMMERER„ folosit de echipa de ingineri a lui Anghel Saligny la proiectarea și construcția Podului de la Cernavodă;
• Cea mai importantă colecție „E. DUCRETET” din România (18 piese);
• Catalogul instrumentelor și aparatelor din „Museul Școlii Naționale De Poduri și Șosele„;
• Diploma de absolvire a „Școalei de Poduri și Șosele” acordată lui Nicolae Vasilescu Karpen, 19 Iunie 1891;
• Prima teză de doctorat susţinută la Şcoala Politechnica “Regele Carol II” la 7 iulie 1936 de către Welton Joseph Crook, (profesor de metalurgie la Universitatea Stanford din California), cu autograful profesorului Solacolu;
• Cartea de onoare a Şcolii Politechnica “Regele Carol II”, cu semnătura Regelui Carol al II lea;
• Basorelief realizat de sculptorul Ion Jalea, dedicat inginerului Ion Ionescu;
• Colecția de televizoare, ce cuprinde peste 50 de aparate reprezentative pentru industria electronică românească;
• Colecția de radioreceptoare (peste 100 de aparate);
• Colecția de medalii și distincții primite de Universitatea Politehnica din București;
• Colecția de obiecte personale ale cadrelor didactice din Universitatea Politehnica din București.
• Colecția de telefoane.

Muzeul Universității Politehnica din București dispune de o bibliotecă cu peste 13.000 cărţi, teze de doctorat, rezumate teze de doctorat, brevete inventie, certificate inventator, certificate autor, certificat inovator etc.