Înființat în anul 2018, Muzeul Memorial David Prodan a fost gândit ca un spațiu menit să păstreze atmosfera atelierului de lucru al istoricului căruia îi este dedicat, dar și să interogheze moștenirea acestuia și relevanța sa în actualitate. A vorbi despre David Prodan înseamnă a analiza nu doar biografia și opera unuia dintre cei mai mari istorici români, ci și felul în care supraviețuiește, între compromis și rezistență, un intelectual din Europa Centrală într-un regim totalitar.

Născut pe 13 martie 1902 într-o familie de țărani din satul Cioara (azi, Săliștea), județul Alba, David Prodan a absolvit Facultatea de Litere, secția română-istorie a Universității Regele Ferdinand I (actuala Universitate Babeș-Bolyai). După obținerea titlului de doctor în Istorie cu o teză despre „Răscoala lui Horea în comitatele Cluj și Turda”, a parcurs treaptă cu treaptă (arhivist, bibliotecar, cercetător, profesor) un traseu profesional care nu a întârziat să-i asigure recunoașterea: în 1948 a fost primit în Academia Română, iar în 1986 a fost....

Înființat în anul 2018, Muzeul Memorial David Prodan a fost gândit ca un spațiu menit să păstreze atmosfera atelierului de lucru al istoricului căruia îi este dedicat, dar și să interogheze moștenirea acestuia și relevanța sa în actualitate. A vorbi despre David Prodan înseamnă a analiza nu doar biografia și opera unuia dintre cei mai mari istorici români, ci și felul în care supraviețuiește, între compromis și rezistență, un intelectual din Europa Centrală într-un regim totalitar.

Născut pe 13 martie 1902 într-o familie de țărani din satul Cioara (azi, Săliștea), județul Alba, David Prodan a absolvit Facultatea de Litere, secția română-istorie a Universității Regele Ferdinand I (actuala Universitate Babeș-Bolyai). După obținerea titlului de doctor în Istorie cu o teză despre „Răscoala lui Horea în comitatele Cluj și Turda”, a parcurs treaptă cu treaptă (arhivist, bibliotecar, cercetător, profesor) un traseu profesional care nu a întârziat să-i asigure recunoașterea: în 1948 a fost primit în Academia Română, iar în 1986 a fost invitat în Asociația Istoricilor Americani, un for de prestigiu care grupa nume de prim-rang ale istoriografiei mondiale. David Prodan s-a stins din viață la 11 iunie 1992, lăsând în urmă capodopere ale scrisului și cercetării istorice: „Supplex Libellus Valachorum”,„Teoria imigrației românilor din Principatele române în Transilvania în veacul al XVIII-lea”, „Iobăgia în Transilvania” (I-III), „Urbariile Țării Făgărașului” (I-II), „Problema iobăgiei în Transilvania 1700-1848” și, mai ales, „Răscoala lui Horea” (I-II).
Într-un oraș cu puține astfel de muzee memoriale consacrate unor personalități, acest spațiu încearcă să-și găsească propriul drum și să vină în fața vizitatorilor cu o ofertă culturală dinamică. Prin activitățile culturale și cele de pedagogie muzeală întreprinse, Muzeul Memorial David Prodan își propune să devină un mini-hub cultural, deschis nu doar studenților și cercetătorilor în domeniul istoriei, dar și publicului larg interesat de inedite schimburi de idei, de dezbateri decente.

Respectând profilul cultural al spiritului său tutelar, Muzeul Memorial David Prodan încearcă să impună și să mențină standarde de calitate. Din rândul intelectualilor care au acceptat să participe la seria „Întâlnirilor David Prodan” menționăm doar câteva nume emblematice: prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, prof.univ. dr. Ioan Bolovan, directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, prof.univ. dr. Ovidiu Ghitta, decanul Facultății de Istorie, Universitatea Babeș-Bolyai, prof. univ. dr. Ioan Chirilă, Aurel Răduțiu, prof.univ. dr. Doru Radosav, prof. univ. dr. Rudolf Gräf, prof. univ. dr. Gheorghe Cipăianu, prof. univ. dr. Mihai Gherman, istoricul cercetător dr. Simion Retegan, prof. univ. dr. Ladislau Gyémánt, Ioan Drăgan, conf. univ. dr. Ionuț Costea, istoric dr. Gabriel Rusu, C.S. I dr. Alexandru Simon, C.S. I dr. Remus Câmpeanu.

Un interes special este acordat publicului tânăr, căruia îi sunt oferite diverse activități educative (ateliere de creație, prezentări, expoziții, concursuri), prin care elevii și studenții își pot lărgi orizontul de cunoaștere și pot dobândi informații și abilități utile în dezvoltarea personală (sociabilitate, comunicare, creativitate, lucru în echipă).