Manuscrisul
Istoricul Regimentului 79 Infanterie

În colecția Manuscrise a Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” se găsește un document special care vorbește despre originile și participarea unei unități a armatei române la două din cele mai mari bătălii din timpul Primului Război Mondial, bătălia de la Turtucaia și cea de la Mărășești. Documentul se prezintă sub forma unui registru de mari dimensiuni (lungime 42cm, lățime 29,5cm, grosime 3,5cm), cu coperți tari legate în piele de culoare roșu burgund, forzaț de mătase decorat cu model floral și cu tranșele filelor aurite.

Prima copertă are textul incizat cu auriu, iar în centru este imprimată, cu aceeași culoare, o scenă cu un soldat infanterist stând în picioare pe o stâncă. El ține în mâna stângă hampa drapelului Regimentului fluturând, surmontat de o panglică. Sub acvilă se poate citi ”R 79 I”. La picioarele soldatului pe aceeași stâncă se află un vultur mare cu zborul desfăcut ținând în cioc o cruce, iar în fața....

Manuscrisul
Istoricul Regimentului 79 Infanterie

În colecția Manuscrise a Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” se găsește un document special care vorbește despre originile și participarea unei unități a armatei române la două din cele mai mari bătălii din timpul Primului Război Mondial, bătălia de la Turtucaia și cea de la Mărășești. Documentul se prezintă sub forma unui registru de mari dimensiuni (lungime 42cm, lățime 29,5cm, grosime 3,5cm), cu coperți tari legate în piele de culoare roșu burgund, forzaț de mătase decorat cu model floral și cu tranșele filelor aurite.

Prima copertă are textul incizat cu auriu, iar în centru este imprimată, cu aceeași culoare, o scenă cu un soldat infanterist stând în picioare pe o stâncă. El ține în mâna stângă hampa drapelului Regimentului fluturând, surmontat de o panglică. Sub acvilă se poate citi ”R 79 I”. La picioarele soldatului pe aceeași stâncă se află un vultur mare cu zborul desfăcut ținând în cioc o cruce, iar în fața sa, așezată pe stâncă, se vede coroana regală a României. Scena centrală este încadrată lateral de două coloane de frunze de stejar, verde cu auriu întrerupte la mijloc de două spații pentru medalioane care sunt acum goale. În partea de sus și de jos mai există patru spații cu medalioane din metal de culoarea bronzului, în formă de floare.

Din cele 120 de file veline cartonate doar 30 sunt scrise caligrafic cu tuș negru și cerneală albastră, textul descriind perioada de la înființarea Batalionului 39 Rezervă, în Buzău, precursorul Regimentului 79 Infanterie, până la 1 octombrie 1920 (ultima intrare scrisă cu creion de culoare roșie). Inscripțiile de pe coperta sunt așezate în două registre în oglindă încadrate de două rame ștanțate și de cele patru medalioane florale grupate două câte două. În partea de sus se află stema mare a Regatului României sub care este imprimat cu auriu textul: „CORPUL 5 ARMATA/Comandamentul 5 Teritorial”, iar în partea de jos, titlul: „ISTORICUL/ Regimentului 79 Infanterie/Înființat la 1 Aprilie/ Slobozia/1914”. Coperțile prezintă zgârieturi la colțuri, iar coperta patru are o fâșie zgâriată în partea de jos. Cele două locașuri pentru medalioane, situate la mijlocul primei coperți prezintă urme de adeziv. Cotorul și filele s-au păstrat într-o stare foarte bună.

Potrivit primei file a manuscrisului, începuturile Regimentului 79 Infanterie se situează la 12 septembrie 1911 când, prin Decizia ministerială nr. 576, se înființează Batalionul 39 Rezervă cu reședința în localul Regimentului nr. 8 din orașul Buzău, iar la conducerea sa este numit căpitanul Slăniceanu Constantin din Regimentul nr. 39 „Petru Rareș”.

Câteva luni mai târziu, în 5 ianuarie 1912 se înființează Biroul Cercului de recrutare „Petru Rareș” în același oraș având afectate mai multe comune primite de la alte Cercuri de recrutare din Ialomița și Buzău. Personalul acestui batalion consta din căpitanul comandant, doi plutonieri, trei caporali scritori și un soldat ordonanță, toți detașați de la Regimentul 8 Buzău. La 7 martie 1912 Batalionul 39 de rezervă începe a funcționa ca corp aparte, iar la 11 aprilie 1912 se alătură căpitanii Slăniceanu Ion și Melinescu Ioan din Reg. „Petru Rareș” nr. 39, ultimul, cap al Biroului de recrutare și locotenentul Al. Caftangioglu ca ofițer contabil cu bani și materii și ofițer instructor.

Pe data de 1 Aprilie 1912 Cercul de Recrutare și Batalionul de rezervă se mută din Garnizoana Buzău în Slobozia, ce va deveni reședința definitivă. La această dată efectivul său era format din 11 persoane (doi căpitani, un locotenent, un plutonier, un caporal și șase soldați). Acestora li se adaugă, potrivit ordinului M.St.M. nr. 780/1912 contingentul de recruți 1904, concentrați pentru a lua parte la Manevrele mari din acel an. Totodată li se alătură alți patru sublocotenenți, doi locotenenți și doi căpitani, proveniți din Regimentul „Petru Rareș” nr. 39 și de la Școala de Trageri a infanteriei. Istoricul Regimentului precizează efectivul la această dată: 398 trupă și trei cai ofițerești. Manevrele se desfășoară la Medgidia unde efectivul Batalionului se deplasează cu trenul, la 5 septembrie 1912 și durează până la 22 septembrie când se dă ordin de demobilizare și trimiterea trupei la vatră.

Participarea la Cel de-al doilea Război Balcanic se face în următoarele împrejurări: în data de 20 iulie 1913, în urma Inaltului Decret pentru mobilizare emis de regele Carol I, Biroul de recrutare informează toate autoritățile civile de pe raza sa de recrutare și, începând cu 23 iulie încep să sosească rezerviștii care se împart pe companii și se începe echiparea lor. Sunt mobilizate două batalioane care sunt gata de plecare pe 28 iulie. „Maiorul Popescu Ioan, Comandantul Cercului de recrutare, ține trupei și publicului asistent o caldă și patriotică cuvântare arătând împrejurările în care se află țara și cerând din partea soldașilor tot curajul și devotamentul de care sunt capabili în astfel de momente.” Ofițeri activi și de rezervă au fost detașați de la Regimentul 39 „Petru Rareș” pentru a încadra cele două Batalioane. Comandantul Batalionului 1 este maiorul Popescu Ioan iar cel al Batalionului 2 este căpitan Slăniceanu Constantin.

În anul 1914, prin Ordinul nr. 372 al Corpului 5 Armată Teritorial se prevede ca Centrul de Recrutare „Petru Rareș” să mobilizeze un regiment pe 3 Batalioane, numit Regimentul 79 Infanterie, unitate care va lua parte la Primul Război Mondial. La 1 Aprilie 1914 din ordinea de bătaie înscrisă în istoric, regimentul era condus de: lt.col. Ioan Dumitrescu, comandantul regimentului, maior Popescu Ioan, adj. Comandant, căpitan Slăniceanu Constantin, cap Birou Mobilizare, având, pe lângă corpul ofițerilor (opt), 10 plutonieri și un efectiv de 112 trupă la care se adăugau și 12 cai.

O primă relatare deosebită în curpinsul istoricului o reprezintă descrierea ceremoniei de înmânare a drapelului regimentului. Un eveniment important în existența oricărei unități militare îl constituie țintuirea drapelului unității, de către regele Carol I, împreună cu membrii familiei regale, urmat de comandantul unității și militarul desemnat a fi port-drapel. Pentru Regimentul 79 Infanterie aceasta are loc în seara zilei de 9 mai 1914. A doua zi, alături de cele ale altor unități militare, drapelul Regimentului 79 infanterie a fost sfințit la Mitropolie printr-o slujbă religioasă după care a fost înmânat comandantului regimentului de către regele Carol I și a luat parte la defilarea de 10 Mai „în sunetul muzicilor”, până în Piața Victoriei. Seara, drapelul, însoțit de o companie a Regimentului 6 Mihai Viteazul, a fost condus la gară de unde a plecat spre Slobozia, orașul de reședință al regimentului. Sosit la Slobozia pe 11 mai 1914, întreaga comunitate ia parte la ceremonia de primire a drapelului în cazarmă.

Printr-un ordin al Marelui Stat Major, Regimentul avea să-și constituie efectivele din contingentele 1904, 1905, 1906 și 1907, care s-au și prezentat începând cu 30 iulie1914. Istoricul regimentului comunică faptul că în trei zile toate subunitățile „au luat ființă având fiecare efectivul între 85-100 oameni.”; Batalionul 1 cu patru companii a câte trei plutoane, condus de maiorul Popescu Ioan, Batalionul 2 cu patru companii, două cu două plutoane și două cu trei plutoane, condus de căpitanul Slăniceanu Constantin, iar Batalionul 3 cu patru companii cu șase plutoane, o secție mitralieră și un medic, condus de căpitan Arghiropol Ioan. În total Regimentul număra 1100 soldați cu 30 trăsuri și 20 de cai.

După efectuarea instrucției de 30 de zile, oamenii au fost demobilizați, urmând alte contingente care să continue pregătirea, cele între 1899 și 1903, respectiv 1897-1898 la care s-au adăugat și ofițeri de rezervă. Istoricul menționează și o serie de înaintări în grad ale ofițerilor activi și în rezervă, precum și mutări ale acestora în și din unitatea militară.

Manuscrisul menționează momentul decesului regelui Carol I (27 septembrie 1914 – stil vechi) și momentul depunerii jurământului de către regele Ferdinand I (28 septembrie). Drapelul regimentului este trimis să ia parte la înmormântarea regelui Carol i și comandantul și trupa jură credință noului rege. În luna octombrie s-au făcut înaintări la gradul de sublocotenent în rezervă a 11 învățători din Regimentele 39 „Petru Rareș” și 8 Buzău și repartizarea lor la Regimentul 79 Infanterie.

La 5 noiembrie 1914 sunt desemnați patronii religioși ai regimentului: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, iar la 16 noiembrie regimentul participă la prima paradă pentru serbarea zilei de naștere a reginei Maria. O altă paradă, doar cu cadrele, a avut loc la 6 ianuarie, Boboteaza, iar la 24 ianuarie are loc o paradă la biserica din Slobozia unde participă cadrele și secția mitraliere a regimentului.

În aprilie 1915 sunt chemate contingentele 1897 și 1898 precum și toți cei scutiți până la acel moment, în total 1868 soldați, grupați în 5 companii timp de 30 de zile.

Pe 1 Mai 1915 fiind încheiate lucrările de construcție, Regimentul se mută în propria cazarmă cu birourile, ce fuseseră situate într-o casă închiriată, precum și dormitorul trupei, ce fusese găzduit într-o cameră la Școala de tragere a Infanteriei.

Regimentul 79 Infanterie execută o manevră în direcția Căzănești, în contra Regimentului 75 Infanterie, cu efectivul concentrat la 20 iunie 1915, iar cu această ocazie generalul Socec, directorul manevrei și Comandantul Corpului V Teritorial apreciază pregătirea celor două unități militare.

La 13 decembrie 1915 efectivul Regimentului 79 Infanterie primește ordin să pornească spre Turtucaia unde are de efectuat lucrări pentru capul de pod. Ordinul primit la destinație este să se instaleze în sectorul I Daidir care cuprindea centrele 4,5,6,7,8,9 și paza liniei înaintate din satele Daidir, Mesik-Mohle și Denisler. Lucrările efectuate au reprezentat șanțuri de trăgători în picioare, șanțuri de comunicație, adăposturi blindate, facerea anexelor între centre, facerea lucrărilor accesorii, rețele de sârmă, gropi de lup și abatise. Lucrările sunt susținute de cele trei batalioane ale regimentului care se schimbă între ele. În luna martie 1916 regimentul primește un al patrulea batalion și continuă lucrările la Turtucaia unde, la mijlocul lunii iulie 1916 primește ordin să își concentreze tot efectivul și să accelereze lucrările. La 20 Iulie 1916 se primește ordinea de bătaie a capului de pod Turtucaia.

La debutul războiului regimentul este condus de Lt.col. Ion Dumitrescu, secondat de lt.col. Popescu Ioan. Regimentul are un medic, maior Frank Adolf și un farmacist slt. Cepleanu Ion. Batalionul 1 este condus de lt.col. Ion Popescu și are la rândul lui un ofițer medic, Porubski Nic., Batalionul 2 este condus de cpt. Slăniceanu Constantin și are medic pe ofițerul Ion Pantelimon, Batalionul 3 este condus de maior Vasile Mihăilescu și are ofițer medic, Becherescu N., Batalionul 4 este condus de maior Ion Holban și are medic pe Lupu Popovici. În noaptea de 14-15 august se deschide plicul secret cu Ipoteza „Z” prin care Regimentul 79 infanterie face parte din ordinea de bătaie a capului de pod Turtucaia.

Istoricul Regimentului consemnează detaliat toate acțiunile regimentului, dotarea cu armament (mitraliere și piese de artilerie), așezarea în teren, ordinele primite și desfășurarea bătăliei. După Turtucaia, Regimentul este dislocat spre dealurile din jurul Craiovei, în zona Mischii, Pielești iar de aici este descris drumul de retragere către Siret și Moldova. Chiar dacă este vorba despre un document oficial, acesta redă condițiile foarte grele în care se desfășoară aceste manevre, starea de oboseală, lipsa de alimente și echipament a oamenilor etc.

La 7 ianuarie 1917 Regimentul 79 Infanterie se unește cu Regimentul 63 Infanterie formând Regimentul 63/79 Infanterie sub comanda lt.col. Buciumeanu Ion. În ziua de 28 iulie 1917 soldații Regimentului 63/79 Infanterie primesc ordin să se deplaseze spre frontul de la Mărășești. „Efectivul Regimentului 52 ofițeri, 2352 trupă, 543 cai.”

Urmează apoi începutul anului 1918 și ordinul de demobilizare urmat de desfacerea celor două regimente în unități separate pentru unirea lor cu părțile sedentare ale fiecăruia în parte. La 1 mai 1918 este numit comandant al Regimentului maiorul Constantin Slăniceanu. Numeroși ofițeri se întorc din captivitate și se demobilizează, de asemenea au loc multe mutări în și din efectivele regimentului pe parcursul verii anului 1918. Regimentul se află la Vaslui, în lunile următoare urmând să se îndrepte spre Bender unde la 1 iulie are ordin să ia sub comanda sa Cercul de Recrutare.

Mobilizarea este menționată la 28 octombrie 1918 (stil vechi). La 8 aprilie 1919 regimentul sosește la Slobozia, debarcă și se instalează în vechile cazărmi. Sunt înaintați în grad mai mulți ofițeri.

La 21 noiembrie 1919 se serbează Patronul Regimentului printr-un TeDeum, o masă a ofițerilor cu trupa și o serată dansantă la Școala de băieți din localitate (Slobozia) pentru strângerea de fonduri în vederea înființării Căminului Invalizilor și Orfanilor de Război. Este menționat și „beneficiul net 1373 și 50%”. La 27 decembrie 1919, lt. Cezar Petrescu inițiează ridicarea unui monument pentru lt. Ioan Popescu, mort eroic în luptele de la Turtucaia, înaintând suma de 300 lei. La data de 7 martie 1920 la Regimentul 79 Infanterie se inființează un căminul și se primesc doi copii orfani de mamă și de tată.
La 26 iulie Regimentul primește inspecția generalului Patrașcu, comandantul Corpului 5 Teritorial și s-a dat o serbare în folosul orfanilor de război de la acest regiment. Istoricul se încheie menționând aprecierea generalului în urma inspecției.

Istoricul unui regiment este o relatare detaliată a trecutului acelui regiment militar, documentând activitățile, evenimentele semnificative, campaniile militare, reorganizările și realizările sale de-a lungul timpului. Este o cronologie și o analiză a identității și parcursului său în cadrul forțelor armate. Acest tip de document este important deoarece reprezintă memoria instituțională a unității respective, ajutând la păstrarea identității și valorilor sale. Prin informațiile oferite este deosebit de util pentru cercetarea și învățământul militar precum li pentru istoria națională și se constituie totodată într-un tezaur comemorativ pentru onorarea faptelor eroilor.